Episodul 2 – Programul naval interbelic al Romaniei
Dupa primul razboi mondial, cu pierderi uriase de vieti si distrugeri asemenea, Romania iese cu suprafata dubla si populatie de doua ori si jumatate mai mare, cu capacitati industriale si comerciale noi, cu un litoral de 412 km.
Amintirea deficientelor de dotare, compensate prin eroism si sacrificii uriase, a facut ca Romania reintregita sa se gandeasca la dotarea fortelor armate, in special a marinei militare, pentru a nu se mai repeta situatia anului 1916.
Astfel, pe langa navele primite ca despagubiri de razboi (trei monitoare fluviale si 7 torpiloare maritime din clasa 250T- unul pierdut in Bosfor), Romania mai achizitioneaza 4 canoniere-dragoare, 4 vedete torpiloare/antisubmarin tip MAS si receptioneaza (intr-un final) 2 din cele 4 distrugatoare comandate Italiei inainte de razboi (Marasti si Marasesti).
In 1924 a fost adoptat (nu stiu la ce nivel) un plan naval care prevedea dotarea flotei militare maritime cu trei crucisatoare usoare, 16 distrugatoare, 18 submarine, 12 nave antisubmarin, 1 portavion (!?), vedete torpiloare, o nava scoala, un puitor de mine si aviatie maritima.
Pornind de la programul din 1924, in 1929 este adoptat Programul Naval al Romaniei, mai asezat, mai realist, care prevedea:
– la mare: 2 crucisatoare usoare, 8 distrugatoare, 12 submarine, vedete torpiloare si antisubmarin, 2 puitoare de mine si aviatie de sprijin. Pentru apararea fixa se prevedea instalarea unor baterii de 280, 210, 152, 75mm si asigurarea necesarului de mine marine pentru realizarea de baraje;
– la Dunare: dotarea cu inca 7 vedete fluviale, 200 mine de baraj si 500 mine de curent;
Sigur, a urmat criza economica, politicienii si partidele au facut ce stiu mai bine (ca si acum) si doar o mica parte din program a putut fi realizata: distrugatoarele Regele Ferdinand si Regina Maria, submarinul Delfinul si nava-baza Constanta, nava-scoala Mircea, puitorul Murgescu, trei vedete torpiloare clasa Vosper.
In 1937 un alt program prevedea dotarea cu un crucisator, 4 distrugatoare, 3 submarine, 4 puitoare de mine si 12 vedete torpiloare.
Nu-i vorba, in 1939, alte planuri prevedeau dotarea marinei militare cu vreo 180 de nave (pdf-urile au o lunga traditie in armata noastra ….)
Asa se face ca declansarea campaniei din est ne gaseste doar cu 1 submarin, 4 distrugatoare, 3 canoniere, 3 torpiloare de 250tone, 3 vedete torpiloare, 1 puitor de mine, restul navelor fiind conversii ale unor nave civile.
Ca aparare de coasta, Romania se prezenta cu un ghiveci cuprinzand:
– 10 tunuri de 152mm (4 Obukhov, 6 Amstrong);
– 8 tunuri de 120mm (4 Saint Chamond, 4 Skoda);
– 3 tunuri de 102mm Obukhov;
– 8 tunuri de 76.2mm Amstrong DP;
– 8 tunuri de 75mm DP (4 Saint Chamond, 4 Skoda);
– 4 tunuri de 66mm Skoda.
Lor li se adaugau 3 tunuri de 152 mm, pe pontoane, la Sulina.
Un cosmar pentru logistica !
De partea cealalta, inamicul nostru se prezenta cu:
– 1 cuirasat clasa Gangut (Parijskaya Komuna), in dotare din 1917, 23.300to standard, 24 noduri, 12 tunuri x 305mm/52, 16(12) tunuri x 120mm, lanstorpile 4x1x450mm, un blindaj de negaurit pentru artileria noastra, completat in 1940 cu torpedo bulges;
– 1 crucisator clasa Kirov (Vorosilov), in dotare din 1940, 7.890to standard, 36 noduri, 9 tunuri x 180mm, 6 tunuri x100mm DP, lanstorpile 2x3x533mm;
– 1 crucisator clasa Maxim Gorki (Molotov), in dotare din 1941, 8.048to standard, armament si viteza similare cu Vorosilov, blindaj putin mai gros. Prima nava sovietica dotata cu radar, cu raza de 65 mile marine;
– 1 crucisator clasa Svetlana (Krasny Krym), in dotare din 1928, 6.800to standard, 29 noduri, 15 tunuri x 130mm, 6 tunuri x 100mm DP, lanstorpile 2x3x450mm;
– 1 crucisator clasa Admiral Nakhimov (Krasny Kavkaz), in dotare din 1932, 7.560to standard, 29 noduri, 4 tunuri x 180mm, 8 tunuri x 100mm DP, lanstorpile 4x3x533mm;
– 1 crucisator clasa Admiral Nakhimov (Chervona Ukraina), in dotare din 1927, 7.480to standard, 29,5 noduri, 15 tunuri x 130mm, 6 tunuri x 100mm DP, lanstorpile 4x3x457mm;
– 1 crucisator cuirasat (protected cruiser) clasa Bogatyr (Komintern), in dotare din 1923, 6.340to standard, transformat in crucisator-puitor de mine, 12 noduri, 8 tunuri x 130mm;
– 2 distrugatoare mari (leader) clasa Leningrad (Moskva, Harkhov), in dotare din 1938, 2.180to standard, 40 noduri, 5 tunuri x 130mm, lanstorpile 2x4x533mm;
– 1 distrugator mare (leader) clasa Tashkent (Tashkent), in dotare din 1939, 2.893to standard, 43,5 noduri, 6 tunuri x 130mm, lastorpile 3x3x533mm;
– 6 distrugatoare clasa Gnevny (Type 7), in dotare din 1938-1939, 1.612to standard, 39 noduri, 4 tunuri x 130mm, lanstorpile 2x3x533mm;
– 4 distrugatoare clasa Soobrazitelny (Type 7U), in dotare din 1941 (plus unul in constructie), 1.727to standard, 40 noduri, 4 tunuri x 130mm, lanstorpile 2x3x533mm;
– 4 distrugatoare clasa Fidonisy, in dotare din 1916-1924, cca 1.500to standard, 33 noduri, 4 tunuri x 102mm, lanstorpile 4x3x450mm;
– 1 distrugator clasa Derzky (Bystry/Frunze), in dotare din 1914, 1.100to standard, 34 noduri, 3 tunuri x 102mm, lanstorpile 3x3x450mm;
Toate crucisatoarele si distrugatoarele puteau incarca intre 60-100mine. Nu am mentionat armamentul sub 100mm pentru ca a suferit numeroase modificari pana in 1941 si dupa.
In privinta submarinelor, la 22 iunie 1941 flota sovietica a Marii Negre se prezenta cu:
– 44 submarine active (doar 5 mai vechi de anul 1930);
– 9 submarine lansate la apa si in diverse stadii de echipare sau in probe de mare;
– 4 submarine in constructie;
Lor li se adaugau:
– 84 vedete torpiloare (in majoritate, clasa G-5, 48 noduri, torpile 2x1x533mm);
– 2 canoniere;
– 18 dragoare (clasa Fugas);
– 10 vanatori de submarine.
Aviatia Flotei Marii Negre sovietice numara, in acel moment, 626 de avioane, cate avea toata aviatia noastra de lupta.
Ce a urmat, stim toti: am compensat, din nou, prin eroism si sacrificiu si, cu sprijin de la aliatii din Axa, am reusit sa punem probleme mari sovieticilor la Marea Neagra, in ciuda disproportiei dintre forte, pana la 23 august 1944.
Ce ar fi trebuit sa facem ca lucrurile sa nu ajunga acolo?
Sa ne uitam ce au facut altii, aflati in situatii apropiate de a noastra.
In 1939, Suedia, cu o populatie de trei ori mai mica decat a noastra, cu un teritoriu cu cca 50% mai mare, realiza un PIB dublu fata de al nostru si era considerata una din tarile cu cel mai ridicat nivel de trai.
Suedia, ce-i drept, nu mai participase la un razboi din 1815, era bogata in resurse minerale (ca si noi) si totusi, cum reusise o asemena performanta? Pentru Romania, perioada aceea este considerata perioada de varf a dezvoltarii interbelice dar suedezii realizau un venit pe cap de locuitor de aproape sase ori mai ridicat decat noi
https://forum.axishistory.com//viewtopic.php?t=191325
Sa privim in urma:
In 1850 Suedia era saraca. Era intr-o uniune personala cu Norvegia dar era umbra imperiului de altadata. In 100 de ani isi dublase populatia (introducerea culturii cartofului, aparitia vaccinului impotriva variolei) dar nu-si putea hrani populatia si singura cale pentru evitarea foametei si revoltelor a fost migratia catre America. Cca 1 milioan de suedezi au plecat peste ocean in intervalul 1850-1910.
Si totusi, din 1850 Suedia incepe un proces puternic de industrializare, incepe sa extraga la scara mare minereu de fier de foarte buna calitate, incepe urbanizarea accelerata, cu mutari de populatie catre zonele industriale. In paralel, reformeaza educatia si modernizeaza sistemul politic.
Pe scurt, BUNA GUVERNARE !!!
Nu participa la Primul Razboi mondial, manevrand inteligent si pragmatic printre interesele celor doua tabere, dar nu scapa de tulburarile sociale de la sfarsitul razboiului, trecand la 1 milimetru de o revolutie bolsevica.
Una peste alta, in perioada interbelica Suedia avea dezvoltata o industrie solida, isi modernizase agricultura, facea comert si, foarte important, isi administra bine banii.
Statutul de neutralitate nu insemna ca Suedia nu se uita in jurul sau, la interesele marilor puteri, ca vorbim de URSS, Germania si chiar Marea Britanie.
Asa ca suedezii si-au dezvoltat propria industrie de armament, au construit piese de artilerie terestra si antiaeriana (unele foarte reusite), au produs blindate si nave de lupta.
Acolo unde n-au stiut sa faca singuri, au cumparat licente, au importat echipamente sau au dezvoltat cooperari cu producatorii consacrati de armament.
In caz de urgenta, au avut suficienti bani pentru a cumpara ce nu reusisera sa faca in cantitati suficiente, fie ca vorbim de avioane de lupta, de tancuri sau de distrugatoare.
Ca rezultat, pe langa dezvoltarea unitatilor militare, a flotei maritime si a apararii de coasta, Suedia a fost capabila sa sprijine cu cantitati mari de armament si munitii Finlanda, impotriva URSS, in timpul Razboiului de Iarna:
– 135.000 pusti, 347 mitraliere, 450 mitraliere usoare, cu cca 50 milioane cartuse;
– 144 tunuri de camp, 100 tunuri antiaeriene, 92 tunuri antitanc, cu cca 302 mii proiectile;
– 300 mine marine si 500 incarcaturi de adancime;
– 17 vanatori, 5 bombardiere usoare si 3 avioane de recunoastere;
– 83 motociclete, 83 masini, 350 camioane, 13 tractoare;
Acestor eforturi li se adauga imbracaminte, hrana, medicamente si cca 15.000 voluntari din care peste 8.000 au luptat efectiv in Finlanda.
Pentru ca despre Suedia sunt multe lucruri de spus, ma voi opri doar la evolutia marinei militare suedeze.
Suedia are traditie in constructia de nave. In perioada imperiului, 1611-1721, construise o flota cu care dominase Marea Baltica si se extinsese teritorial in jurul acesteia, ingloband Finlanda, Karelia, Ingria, Estonia, Letonia, teritorii din nordul Germaniei si-si asigurase iesirea la Atlantic, cucerind teritorii din Norvegia.
In plus, detinea turnatorii pentru tunuri dintre care cele mai cunoscute, Akers, Stafsjo si Finspong, realizau tunuri navale de diferite tipuri si calibre si le exportau in Rusia, Prusia, Franta, Sardinia, Austria, Franta, Olanda, SUA, Bavaria, Brazilia, Imperiul Otoman, Spania, Anglia, Portugalia, Norvegia, Egipt si, in plus, asigurau necesarul pentru navele si artileria de coasta a Suediei.
![]()
Imperiul Suedez la apogeul extinderii teritoriale
Totusi, cum spuneam, in 1850 Suedia era doar umbra imperiului de altadata, era saraca, epoca navelor cu panze se incheiase, acum se faceau nave cu motoare cu aburi, cu coca metalica, puternic blindata.
Declansarea procesului de industrializare si modernizare s-a reflectat si in industria navala, poate mai mult decat in alte domenii, Suedia fiind nevoita sa construiasca nave moderne care sa tina pasul cu cele ale puterilor vecine, mai ales ca avea de aparat o coasta de cca 3100km la Marea Baltica.
Monitoare, canoniere, cuirasatele costiere
Intre 1865 si 1868, Suedia lanseaza la apa, la Norrkoping, patru monitoare (unul livrat Norvegiei) clasa John Ericsson, o varianta imbunatatita a clasei americane Canonicus, foarte activa in Razboiul Civil din SUA.
Deplasament 1476to, 60.9×13.8×3.66m, 7 noduri si blindaj din fier laminat. Navele dispuneau de motoare cu abur cu parghie vibratoare (vibrating-lever steam engine, in caz ca am tradus gresit), o inventie a suedezo-americanului John Ericsson, compacte, ideale pentru astfel de nave. Aici gasiti un videoclip despre motor: https://www.youtube.com/watch?v=VWn8gQ9Ykpk
John Ericsson dispunea de 2 tunuri de 381mm (15in), tip Dahlgren, cu teava lisa si incarcare pe la gura tevii, in turela, in timp ce Thordon si Tirfing dispuneau initial de doua tunuri de 267mm (10.5in)M66 Amstrong.
![]()
Tunul Dahlgren, calibrul 381mm, ca tun de coasta, in Razboiul Civil American
In 1869 este lansat Loke, o varianta imbunatatita, 1574to, 8.5noduri, doua tunuri de 274mm Finspong, cu incarcare pe la culata.
Navele erau perfecte pentru apele putin adanci din zona coastei suedeze si pentru a se ascunde printre sutele de insulite din fata porturilor suedeze.
De-a lungul timpului, vor suferi modificari repetate ale artileriei de bord, primele trei fiind reconstruite intre 1894-1905 si reactivate in timpul primului razboi mondial, ulterior retrase si casate.
![]()
Monitorul John Ericsson, in forma originala si dupa reconstructie
Dupa monitoarele mari, suedezii lanseaza o serie de monitoare mici, pentru apararea exterioara a arhipelagurilor suedeze:
– 1871-1872, 2 monitoare clasa Skold, realizate de Bergsund, Stockholm. 262to, 32.7×6.9×2.4m, 3.5noduri, 1 tun x 240mm/19 Finspong (turela fixa). Retrase in 1903-1906.
– 1872, 2 monitoare clasa Gerda, realizate de Lindberg, Stockholm. 459to, 39.7x8x2.7m, 7,6noduri, 1 tun x240mm/21 Finspong(turela fixa). Retrase in 1919-1922.
– 1873-1875, 5 monitoare clasa Berserk, realizate de Motala, Norrkoping. 460to, 39.8x8x2.7m, 8noduri, 1 tun x 240mm/21 Finspong(turela fixa). Retrase in 1919-1922.
Cele trei clase aveau in comun pozitia fixa a tunului, ceea ce necesita intoarcerea navei pentru schimbarea directiei de tragere. Pentru asta, monitoarele au fost prevazute cu 2 elici si cu inca o carma la prova. Intre 1896-1909, la clasa Berserk tunul de 240mm a fost inlocuit cu unul de 120mm/45, cu camp de tragere orizontala de 45 grade, navele fiind completate cu 2 tunuri x 57mm/55.
![]()
Macheta navei Hildur
In paralel cu monitoarele, suedezii au construit si un numar de canoniere pentru apararea coastei, astfel:
– 1862-1863, 6 canoniere clasa Astrid, 204to, 32×6.25×2.15m, 9noduri, 2 tunuri x 204mm/14.5 Wahrendorf, retrase intre 1888-1905.
– 1875-1877, 2 canoniere clasa Blenda, produse la Goteborg si Karlskrona. 550to, 51.1x8x3m, 11.5noduri, 1 tun x 274mm/20 Finspong si 1 tun 122mm/22 Finspong, retrase in 1906 si 1925.
– 1877-1881, 6 canoniere clasa Urd, realizate la Malmo, Stockholm si Karlskrona. 550to, 53.6x8x2.82m, 13.4 noduri, 1 tun x 274mm/20 Finspong, 1 tun x 122mm/22 Finspong, 2 tunuri x 25mm/35, diferite modificari ale armamentului pe timpul vietii, Rota modificata in puitor, in 1919. Retrase intre 1910 si 1928.
– 1885, 1 canoniera, Eda, derivata din clasa Blenda, cu tun de 152mm in loc de 122mm si 2 tunuri x 25mm. Puitor din 1907, apoi cazarma plutitoare pana in 1923.
– 1891, 1 canoniera – puitor, Svenksund, 280to, 38.5×7.9x3m, 12.5noduri, 2 tunuri x 57mm/55, mine, utilizata si ca spargator si depozit de torpile. Retrasa in 1942.
![]()
Canoniere din clasele Urd si Blenda
In 1884, suedezii trec la nivelul urmator si lanseaza, intre 1886 si 1993, trei cuirasate mici sau nave de aparare a coastelor (coastal defence battleship), clasa Svea (Svea, Gota, Thule), produse la Goteborg si Stockholm.
3000-3300 to, 15-16 noduri, 2 tunuri x 254mm Amstrong, 4 tunuri x 152mm Amstrong/Bofors, mai multe tunuri de calibru mic, cu tragere rapida, 1-3 lanstorpile 381mm, blindaj compozit (Svea) si otel Creusot (Gota, Thule), primele cuirasate apte sa opereze in largul marii.
![]()
Svea
Intre 1901-1904 navele au fost modernizate, primind tunuri noi, 2x210mm/44 si 7x152mm/44, toate Bofors, si 11x57mm/55 Northenfelt, si au servit pana dupa primul razboi mondial. Svea a servit ca nava-baza pentru submarine pana in 1941, fiind apoi casata.
Intre 1897-1899 a intrat in dotare clasa Oden (Oden, Thor, Niord), produse la Stockholm si Goteborg.
3700t, 16.5noduri, 86.3×14.8×5.28m, 2 tunuri x 254mm Bofors, 4-6 tunuri x 120mm Bofors, 4-10x57mm, alte tunuri mai mici, un tub lanstorpila, blindaj din otel Creusot (Oden), otel-nichel Harvey (Thor, Niord). Motoare cu abur, cu tripla expansiune.
![]()
Motor cu aburi, cu tripla expansiune
Reconstruite in 1915-1916. Niord a fost retras in 1926, servind drept cazarma plutitoare pana in 1944, Oden si Thor au fost retrase in 1937.
![]()
Oden
In 1901 intra in dotare Dristigheten, dezvoltat, la Goteborg, din clasa Oden.
3600to, 89×14.8×4.88m, 16.5noduri, 2 tunuri x 210mm/44 Bofors, in turele, 6 tunuri x 152mm/44 Bofors, in cazemate, 10 tunuri x57mm/55, 2 lanstorpile x 450mm, blindaj otel-nichel Harvey. Prima nava la care toate toate tunurile erau cu tragere rapida.
Reconstruita intre 1927-1928 ca nava purtatoare de hidroavioane, operand 3 aparate. Nu dispunea de catapulta, hidroavioanele decoland de pe apa. 4 tunuri x 75mm/50 DP, 3 mitraliere x 8mm.
In configuratia asta a operat in al doilea razboi mondial, fiind retrasa in 1947 si utilizata ca tinta pana in 1961.
![]()
Dristigheten, inainte si dupa conversie
Intre 1902-1904 intra navele din clasa Aran (Aran, Wasa, Tapperheten, Manligheten), dezvoltata din Dristigheten, produse la Goteborg, Stockholm si Malmo, cu blindaj mai puternic si artileria secundara asezata, din nou, in turele.
Intre 1903-1906 navele primesc un catarg tripod, cu director de tragere. Ulterior vor suferi modernizari ale artileriei antiaeriene si unele reconstructii ale suprastructurii.
Wasa a fost casata in 1940. Aran a operat pana in 1942 apoi a servit drept cazarma plutitoare pana in 1947, Tapperheten si Manligheten au operat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, fiind retrase in 1947 si 1950.
![]()
Aran
In 1907 intra in dotare Oscar II, produs la Goteborg, un model dezvoltat din clasa Aran.
4586to, 95.6×15.4×5.49m, 18.5noduri, masini mai puternice. 2 tunuri x 210mm/44 Bofors si 8 tunuri x 152mm/50 Bofors, in turele duble. 10 tunuri x57mm/50 si 3x37mm/37, toate cu tragere rapida, 2 lanstorpile x 450mm.
In 1911 primeste catarg tripod cu director de tragere, in 1938-1939 boilerele pe carbuni sunt inlocuite cu unele pe pacura, se elimina torpilele si se modernizeaza artileria antiaeriana.
Va opera pe durata celui de-al doilea razboi mondial, fiind retras in 1950 iar coca pastrata pana in 1974.
![]()
Oscar II
Intre 1917-1922 intra navele clasa Sverige (Sverige, Drottning Victoria, King Gustav V), produse la Goteborg si Malmo, ultima clasa de cuirasate costiere din lume si singura propulsata cu turbine.
7500-7600to, 22.5-23.2 noduri, 120×18.6×6.7m (cu mici variatii), blindaj KC (Krupp Cemented), boilere pe carbune, cu pulverizare de pacura.
4 tunuri x 283mm/45 Bofors, foarte performante, in doua turele duble, 8 tunuri x 152mm/50 Bofors, 6 tunuri x75mm/50, 2 tunuri x57mm/50, 2 lanstorpile x533mm.
Suficient de mici pentru a opera in zona costiera si a se ascunde printre insule, navele au constituit si nucleele unor minigrupuri de lupta, impreuna cu crucisatoare, distrugatoare si vedete torpiloare, cu sprijin aerian de pe coasta, putand opera in larg si fiind letale pentru orice grupare navala adversa care nu cuprindea si un cuirasat.
Pana la al doilea razboi mondial au suferit numeroase modificari, incluzand trecerea la propulsie mixta (carbune si pacura) pentru Sverige si propulsie pe pacura pentru celelalte doua, renuntarea la torpile si instalarea de centrale de dirijare a tirului, reducerea artileriei secundare si modernizarea celei antiaeriene, modificarea cosurilor.
In 1943 Drottning Victoria a fost dotata cu radar, model suedez.
Au fost retrase in 1947-1948 dar Gustav V a fost taiata abia in 1970 dupa ce suedezii au fost siguri ca sovieticii au taiat si ultimul cuirasat din clasa Gangut.
![]()
![]()
Sverige, inainte si dupa modernizare
Submarinele
Istoria submarinelor suedeze incepe in 1880/1881 cand, dupa esecul submarinului Resurgam, reverendul britanic George Garret solicita sprijinul tehnic si financiar al inventatorului si magnatului suedez Thorsten Nordenfelt, incepand, impreuna, productia unei serii de submarine cu motoare cu aburi.
Primul, Nordenfelt I, era similar celui britanic, cu 19.5m lungime, 56 to, 240km autonomie, un motor cu abur de 100CP care-i permitea sa se deplaseze la suprafata cu 9 noduri dupa care oprea motorul si intra in imersiune, propulsia realizandu-se pe baza aburului acumulat (nu e foarte clar). Submarinul dispunea de o singura torpila si de o mitraliera de 25mm. A fost cumparat in 1886 de guvernul grec care nu l-a folosit niciodata.
Au urmat Nordenfelt II si III, 1886 si 1887, 30m si 2 lanstorpile, vandute Imperiului Otoman care le-a redenumit Abdulhamid si Abdulmecid. Abdulhamid a fost primul submarin din istorie care a lansat o torpila din imersiune. In 1914 au fost luate in considerare pentru apararea portului Istanbul dar s-a renuntat din cauza coroziunii avansate.
Apogeul a fost atins cu Nordenfelt IV, 1887, cu 2 motoare si 2 lanstorpile, livrat Rusiei dar esuat in largul Jutlandei. Rusii au refuzat sa-l receptioneze asa ca a fost taiat.
![]()
Abdulhamid (Nordenfelt II), cu echipaj turcesc
Marina militara suedeza a primit, in 1905, primul submarin, Hajen, construit in secret la Orlogsvarvet, Stockholm dupa proiectul lui Carl Richson.
Submarinul, 111/127to, 21.6×3.6x3m, era propulsat la suprafata de un motor cu petrol-parafina (kerosen dupa alte surse) de 200CP care-i asigura o viteza de 9.5noduri. Pentru imersiune propulsia era asigurata de un motor electric Luth&Rosen de 70CP care-i permitea sa se deplaseze cu 6.5 noduri si sa ramana scufundat 13 minute. Adancimea maxima de scufundare era de 30m iar echipajul de 8-11 persoane. 1 tub lanstorpila x 450mm si 3 torpile.
In 1916 motorul petrol-parafina, nefiabil, a fost inlocuit cu unul Diesel de 135 CP. Dupa primul razboi mondial a fost folosit ca nava de antrenament, in 1922 fiind retras, in prezent aflandu-se la muzeu, in Karlskrona.
![]()
Hajen, poza de epoca si poza de la muzeu
In 1909 marina suedeza primeste al doilea submarin, Hvalen, construit in Italia, la Spezia, clasa Foca. 186/230to, 42.4m, 3 motoare pe petrol – 750CP si unul electric – 150CP, 14.8/6.3 noduri, 2 lanstorpilex450mm, 4 torpile, autonomie cca 330nm(10)/40nm(4).
In 1909 intra in dotare trei submarine clasa N:R2, construite la Motala, Norrkoping, de Carl Richson. Cu 26.8m si 138/230to, au fost clasificate ca submarine clasa a 2-a. Motor diesel 400CP si motor electric 200CP, viteza 8.8/6.6noduri, 1 tub x450mm, 3 torpile. Retrase in 1929-1930.
In 1915 intra in dotare 2 submarine clasa Svardfisken (Fiat-Laurenti), construite de Kockums, Malmo, submarine clasa 1. 45.5m si 252/370tone, 14.2/8.5 noduri, autonomie 1500nm(10)/40nm(5), 2 tuburi x 450mm, 4 torpile, 1 tun x 37mm/37. Retrase in 1936 si folosite ca baterii AA, nepropulsate, in al doilea reazboi mondial. Taiate in 1946.
Tot in 1915 intra Delfinen, similar clasei Svardfisken, construit de Bergsund, Stockholm, cu performante mai bune in imersiune (viteza si autonomie putin mai mari). Retras in 1930.
In 1915 mai intra in dotare si 2 submarine din clasa Laxen, dezvoltare din clasa N:R2, produse de Motala, Norrkoping, tot submarine clasa a 2-a. 140/170to, 26.8m, 8,8/6.6noduri, 1 tub x450mm, 3 torpile. Retrase in 1931 si 1935.
In 1916 intra in dotare 2 submarine clasa Abborren, dezvoltare din Laxen, fabricate la Karlskrona. 174/310to, 31m, 9.5/7.4noduri, 2 tuburi x450mm, 4 torpile, raza de actiune 1300nm(8)/45nm(5), retrase in 1937.
Dupa primul razboi mondial, Suedia continua constructia de submarine:
In 1920, 3 submarine clasa Hajen II, dezvoltare din Svardfisken si produse de Kockums, Malmo, mai mari, 422/600to, 54m, 15.5/9noduri, 4tuburi x 450mm in prova, 8 torpile, raza de actiune 3300nm(10)/54nm(6). Retrase in 1942-1943.
In 1921, 3 submarine clasa Bavern, dezvoltare din Hajen II, produse la Malmo si Karlskrona. 472/650to, 57m, 15.2/8.2noduri, autonomie 3000nm(15)/54nm(6), armament identic. Illern pierdut intr-o coliziune, in 1943, celelalte retrase in 1944.
In 1925, primul submarin minier, Valen, dezvoltar din Bavern, produs la Karlskrona. 548/730to, 57.1m, 14.8/7.4noduri, 4 tuburi x 450mm in prova, 8 torpile, 20 mine. Primul submarin cu adancime de scufundare de 60m. Retras in 1944.
In 1929-1931, 3 submarine clasa Draken, dezvoltare din Bavern, produse la Karlskrona. 667/850to, 66.2m, 13.8/8.3noduri, 4tuburi x533mm (2 prova+2pupa), 8 torpile, autonomie 5600nm(10)/38nm(5). Prima clasa care trece la torpilele de 533mm. Ulven a fost pierdut intr-un camp de mine german, in 1943, celelalte retrase in 1947 si 1948.
In 1934-1935, 3 submarine miniere clasa Delfinen II, dezvoltare din Valen si Draken, produse la Kockums, Malmo. 540/720to, 63.1m, 15/9noduri, 4tuburi x533mm (3prova+1pupa), 8 torpile, 20 mine. Retrase in 1953.
Intre 1938-1942, 9 submarine clasa Sjolejonet, proiect nou, produse la Kockum, Malmo, cu sprijinul biroului german dr proiectare Weser. Doar 2 intrate in dotare inainte de izbucnirea razboiului. 580/760to, 64.2m, 16.2/10noduri, 6 tuburi x533mm (3prova+1pupa+2orientabile), 10 torpile. Retrase intre 1959-1964.
Intre 1941-1944, 9 submarine costiere clasa U1, design simplificat, produse la Malmo si Karlskrona. 367/450to, 49.6m, 13.8/7.5noduri, 4tuburi x533mm, 8 torpile.
In 1943, 3 submarine miniere, clasa Neptun, dezvoltare din Sjolejonet si Delfinen II, produse la Kockums, Malmo. 550/730to, 62.6m, 15/10noduri, 5tuburi x533mm (3prova+2pupa), 10 torpile, 20 mine. Au fost ultimele submarine produse inainte de incheierea razboiului, retrase in 1966.
![]()
![]()
Submarine din clasele Sjolejonet, Neptun, U1
Observatie: denumirile Hajen II si Delfinen II sunt introduse de mine pentru a le diferentia de submarinele cu aceleasi nume, din generatiile anterioare. Suedezii le-au zis doar Hajen si Delfinen.
As putea continua analiza si pentru celelalte categorii de nave ale flotei militare suedeze dar, pentru a nu lungi articolul, sa vedem o situatie centralizata cu tipurile de nave avute in dotare de marina militara a Suediei intre 1939 si 1945:
| Anul |
1939 |
1940 |
1941 |
1942 |
1943 |
1944 |
1945 |
| Submarine* |
16 |
16 |
21 |
21 |
22 |
25 |
25 |
| Coastal defence ships |
7 |
7 |
7 |
7 |
6 |
6 |
6 |
| Purtatoare de avioane |
1 |
1 |
1 |
1 |
1 |
1 |
1 |
| Crucisatoare** |
3 |
3 |
3 |
3 |
3 |
3 |
3 |
| Distrugatoare*** |
15 |
18 |
17 |
19 |
25 |
26 |
26 |
| Patrulare dragaj**** |
23 |
19 |
16 |
15 |
14 |
12 |
12 |
| Patrulare ASW |
4 |
4 |
4 |
4 |
4 |
4 |
4 |
| MTB |
2 |
6 |
10 |
16 |
21 |
21 |
21 |
| Puitoare |
2 |
2 |
2 |
1 |
2 |
2 |
2 |
| Puitoare-dragor |
3 |
7 |
15 |
15 |
15 |
15 |
15 |
| Dragoare de rada |
2 |
8 |
25 |
26 |
26 |
26 |
26 |
| Coastal patrol***** |
0 |
0 |
0 |
0 |
0 |
5 |
5 |
* In 1945, din cele 25 submarine, 10 erau clasa 1, 9 costiere si 6 miniere;
** La sfarsitul razboiului se aflau in santier inca 2 crucisatoare, clasa Tre Kronor. O sursa mentioneaza inca 5 crucisatoare auxiliare, nave de 800-3200to, cu 2-3 tunuri x120mm/45, tunuri de 57, 40 si 20mm dar nu am gasit nicio confirmare.
*** In 1945, din 26 distrugatoare, 20 erau distrugatoare clasa 1 si 6 costiere (mai mici);
**** Foste torpiloare din wwi, transformate in nave de patrulare-dragaj, retrase treptat din serviciu;
***** Nave de patrulare operate de Corpul Naval al Voluntarilor.
Navelor din tabel li se adauga o sumedenie de remorchere, spargatoare, nave de transport, nave de pichet, trawlere convertite in nave de patrulare-dragaj etc etc.
Tabelul nu include navele de patrulare si puitoarele din subordinea Artileriei de Coasta, pe care le voi trata separat.
Suedezii au produs in ritm sustinut, chiar si in timpul razboiului, submarine, distrugatoare, vedete torpiloare, dragoare, inlocuind navele pierdute sau retrase din uz si crescand permanent parcul de nave.
Este impresionant ca o tara mica sa detina patru santiere navale apte sa produca submarine, trei din ele fiind capabile sa construiasca si nave complexe de lupta de pana la 8000 to. Lor li se adauga alte santiere navale care au produs nave mai mici.
Ce aveam noi in dotare la 23 august 1944?
– 4 distrugatoare, din care unul schiop inca din toamna lui 1941;
– 2 foste torpiloare, transformate in escorte antisubmarin;
– 3 canoniere – dragor – vanator de submarine;
– 3 vanatori de submarine;
– 7 vedete torpiloare;
– 2 puitoare;
– 2 submarine;
– diverse remorchere si salupe adaptate pentru patrulare si dragaj;
– 7 monitoare fluviale;
– 4 vedete fluviale;
– 5 vedete fluviale blindate;
– 5 remorchere-dragoare fluviale;
– 4 salupe fluviale de dragaj;
Pe timpul razboiului am construit/montat doua submarine. La ambele:
– a inceput constructia in 1938;
– lansate la apa in 1941;
– completate in 1943;
– intrate in dotare in 1944;
Nu-i vorba ca japonezii au construit Yamato in doar 4 ani dar suedezii, cei cu care ne comparam, construiau submarine din clase similare in doar 1 an.
In rest, am primit de la nemti 3 vanatori de submarine si 7 vedete torpiloare si am capturat o vedeta blindata de la rusi.
Artileria de coasta
Artileria de coasta suedeza, Kustartilleriet, isi are originea in artileria fortaretelor de pe coasta suedeza, infiintate inca din sec XV.
1901 este anul de nastere al Artileriei de Coasta moderne, infiintata prin unificarea unitatilor de artilerie ale armatei din fortaretele Vaxholm si Karlskrona cu companiile de geniu-mine ale marinei si cu elemente din regimentul marinei, desfiintat.
Artileria de Coasta a functionat ca o ramura independenta in cadrul Marinei Militare si cuprindea 2 regimente, Vaxhlom si Karkskrona, cu detasamente ce asigurau garnizoana pentru forturile Alfsborg si Farosund. In 1937 detasamentul de la Farosund este transformat in Regimentul Gotland al Artileriei de Coasta. Urmeaza o expansiune rapida si achizitia de piese de artilerie, majoritatea de productie proprie dar si unele importate, in special din Cehoslovacia (obuziere de 305mm).
La izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, Kustarilleriet era organizata pe 5 zone/sectoare: Vaxholm (Stockholm), Karlskrona, Hemso, Gotland si Alfsborg/Goteborg, cu 26 de centre fortificate, cuprinzand artilerie de diferite calibre, proiectoare, campuri de mine, unitati de supraveghere a coastei, nave de patrulare si puitoare de mine.
Pentru a nu lungi articolul, voi prezenta o alta situatie centralizata, privind dotarile Kustarilleriet, intre 1939 si 1944:
| Anul |
1939 |
1940 |
1941 |
1942 |
1943 |
1944 |
| Sectoare |
5 |
5 |
5 |
5 |
5 |
5 |
| Centre fortificate |
26 |
31 |
31 |
31 |
31 |
31 |
| Baterii 305mm obuziere |
0 |
2 |
2 |
2 |
2 |
2 |
| Obuziere 305mm |
0 |
8 |
8 |
8 |
8 |
8 |
| Baterii 240mm |
1 |
1 |
1 |
1 |
1 |
1 |
| Turnuri 240mm |
2 |
2 |
2 |
2 |
2 |
2 |
| Baterii 210 mm |
1 |
1 |
1 |
1 |
1 |
4 |
| Tunuri 210mm |
3 |
3 |
3 |
3 |
3 |
12 |
| Baterii 150mm |
13 |
17 |
17 |
22 |
25 |
25 |
| Tunuri 150mm |
33 |
45 |
45 |
61 |
70 |
70 |
| Baterii 120mm |
8 |
8 |
8 |
8 |
8 |
8 |
| Tunuri 120mm |
23 |
23 |
23 |
23 |
23 |
23 |
| Baterii 105mm |
1 |
1 |
1 |
0 |
0 |
0 |
| Tunuri 105mm |
4 |
4 |
4 |
0 |
0 |
0 |
| Baterii 84mm |
1 |
5 |
7 |
7 |
7 |
7 |
| Tunuri 84mm |
1 |
11 |
16 |
16 |
16 |
16 |
| Baterii 80mm Krup |
1 |
1 |
2 |
2 |
2 |
2 |
| Tunuri 80mm Krup |
3 |
3 |
5 |
5 |
5 |
5 |
| Baterii 57mm |
40 |
52 |
62 |
70 |
70 |
70 |
| Tunuri 57mm |
102 |
132 |
157 |
178 |
178 |
178 |
| Baterii 75mm AA |
7 |
7 |
7 |
8 |
8 |
8 |
| Baterii 40mm AA |
12,5 |
13 |
13 |
31,5 |
33 |
34,5 |
| Baterii 20-25mm AA |
2 |
2 |
2 |
2,5 |
2,5 |
2,5 |
| Mitraliere 8mm AA |
10 |
10 |
10 |
18 |
18 |
18 |
| Proiectoare 60-150cm |
39 |
52 |
53 |
69 |
72 |
75 |
| Campuri de mine |
20 |
27 |
28 |
29 |
29 |
29 |
| Unitati garda coasta |
18 |
23 |
23 |
25 |
25 |
25 |
| Puitoare |
7 |
7 |
7 |
7 |
7 |
7 |
| Nave patrulare |
8 |
10 |
10 |
10 |
10 |
10 |
|
|
|
|
|
|
|
| Si mai centralizat |
|
|
|
|
|
|
| Anul |
1939 |
1940 |
1941 |
1942 |
1943 |
1944 |
| Tunuri/obuziere peste 200mm |
5 |
13 |
13 |
13 |
13 |
22 |
| Tunuri 150/152mm |
33 |
45 |
45 |
61 |
70 |
70 |
| Tunuri 80-120mm |
31 |
41 |
48 |
44 |
44 |
44 |
| Tunuri 57mm |
102 |
132 |
157 |
178 |
178 |
178 |
| Baterii 75mmAA |
7 |
7 |
7 |
8 |
8 |
8 |
| Baterii 40mm AA |
12,5 |
13 |
13 |
31,5 |
33 |
34,5 |
| Baterii < 40mm AA |
2 |
2 |
2 |
2,5 |
2,5 |
2,5 |
| Mitraliere AA |
10 |
10 |
10 |
18 |
18 |
18 |
Da, ati citit bine: 22 tunuri si obuziere de peste 200mm, 70 tunuri de 150-152mm, multa artilerie usoara, 45 baterii antiaeriene, 75 proiectoare, 29 campuri de mine, 7 puitoare si 10 nave de patrulare. O retea complicata de baterii, pozitii fortificate si baraje de mine, pe coasta si pe nenumaratele insule din fata porturilor strategice, care facea imposibil un atac prin surprindere de pe mare. Completat cu cuirasate de coasta, crucisatoare, distrugatoare, vedete torpiloare si submarine sistemul facea orice tentativa de debarcare extrem de costisitoare pentru oricine si-ar fi pus in gand asa ceva.
Cred ca dotarile sectoarelor nu includ armamentul Liniei Per Albin, infiintata in al doilea razboi mondial si care se intindea pe tarmul sudic, intre granita cu Norvegia si Karlskrona, cu 500 km de lucrari genistice, pe doua linii, cu buncare din beton pentru artilerie usoara, mitraliere si adaposturi pentru trupe.
Nu am vorbit despre aviatia suedeza care completa sistemul de aparare pentru ca o voi face in alt articol.
Dotarea artileriei de coasta romane, din 1941, am prezentat-o mai sus.
La 23 august 1944 artileria de coasta a Romaniei era organizata astfel:
1) Regimentul Artilerie de Marină
- a) Gruparea artilerie de coastă Constanţa:
I.Bateria ,,Mircea”, 4/152 mm Obuchov;
II.Bateria ,,Ovidiu”, 4/152 mm Obuchov;
III.Bateria ,,Tudor”, 3/152 mm Armstrong;
IV.Bateria ,,Vultur”, 3/76.2 mm AA Armstrong;
V.Bateria ,,Mihai”, 3/170 mm Krupp;
VI.Bateria ,,Carol”, 3/105 mm Rheinmetall.
- b) Gruparea artilerie de coastă Mangalia:
I.Bateria ,,Elisabeta” 4/120 mm St. Chamond;
II.Bateria ,,Vlaicu” 4/122 mm Rus;
III.Bateria ,,Aurora” 3/152 mm Armstrong;
IV.Bateria ,,V. Lupu” 4/75 mm Kamel.
- c) Comandamentul port – zona Constanţa:
I.Bateria ,,Rareş” 4/66 mm Skoda;
2) Gruparea Artilerie de Coastă Sulina:
I.Batalionul 16 Infanterie Marină
a.Bateria ,,Ştefăniţă” 4/122 mm rus;
b.Bateria ,,Ştefan” 4/120 mm Skoda;
c.Bateria ,,Ţepeş” 3/101.6 mm Obuchov;
d.Bateria ,,Şoimu” 3/76 mm Armstrong;
e.Secţia ,,Mărăcineanu” 2/47 mm Hote.
II.Zona Sfântul Gheorghe
a. Bateria ,,Corvin” 3/76 mm Rus;
b. Bateria ,,Lăstunul” 2/76.2 mm AA japonez;
III.Insula Şerpilor
a. 1 pluton puşcaşi marini din Bt. 16 Infanterie Marină;
b. 2 piese AA 37 mm
c. 2 piese AC 45 mm;
3)Detaşamentul Maritim Vîlcov
I.Batalionul 17 Infanterie Marină
a. 2 piese AC 45 mm;
b. 1 secţie plutitoare 47 mm;
c. 1 secţie plutitoare 120 mm;
d. Baterie câmp 4/76 mm
– 1 secţie ,,Cuza” – Periprava
– 1 secţie ,,Săgeata” – Cardon;
e.Bateria Munte 4/75 mm.
Centralizand, obtinem:
| Sectoare |
3 |
| Baterii 170 mm |
1 |
| Tunuri 170mm |
3 |
| Baterii 152mm |
4 |
| Tunuri 152mm |
14 |
| Baterii 122mm |
2 |
| Tunuri 122mm |
8 |
| Baterii 120mm |
2.5 |
| Tunuri 120mm |
10 |
| Baterii 105mm |
1 |
| Tunuri 105mm |
3 |
| Baterii 101.6mm |
1 |
| Tunuri 101.6mm |
3 |
| Baterii 76mm |
3 |
| Tunuri 76mm |
10 |
| Baterii 75mm |
2 |
| Tunuri 75mm |
8 |
| Baterii 66mm |
1 |
| Tunuri 66mm |
4 |
| Baterii 47mm |
1 |
| Tunuri 47mm |
4 |
| Baterii 45mm AC |
1 |
| Tunuri 45mm |
4 |
| Baterii 76.2mm AA |
2 |
| Tunuri 76.2mm AA |
5 |
| Baterii 37mm AA |
0.5 |
| Tunuri 37mm AA |
2 |
Sa comparam acum dotarea din 1944, Romania vs Suedia.
Vom adauga la noi si bateria Tirpitz: 3 tunuri x283mm, 4x75mm, 2x75mmAA, cca 40x20mm (alte surse vorbesc despre tunuri AA de 88mm si 40mm).
| Tara |
Romania |
Suedia |
| Tunuri peste 200mm |
3 |
22 |
| Tunuri 150-200mm |
17 |
70 |
| Tunuri 75-122mm |
46 |
44 |
| Tunuri 37-66mm |
12 |
178 |
| Baterii 75/76.2mmAA |
2.5 |
8 |
| Baterii 40mm AA |
– |
34,5 |
| Baterii < 40mm AA |
~6.5 |
2,5 |
| Total tunuri terestre |
78 |
314 |
| Total baterii AA |
9 |
45 |
| Total calibre |
15 |
13 |
Exceptand segmentul 75-122mm, unde dotarea este egala, in rest ….
Prapad la calibrele mari (de la 150mm in sus).
Prapad la calibrele mici, cu tragere rapida.
Prapad la apararea antiaeriana.
Am reusit sa avem 15 calibre de tun fata de 13 suedezii, in conditiile in care aveam de 4 ori mai putine tunuri. Asta da performanta!
Generatii si origini diferite, de la tunuri germane, franceze, engleze, cehoslovace pana la tunuri rusesti si japoneze.
Sigur, putem discuta ca litoralul lor masura 3100km si al nostru doar 412km dar suedezii nu si-au imprastiat artileria de coasta pe 3100km ci au concentrat-o pentru apararea a 5 sectoare asa cum si noi ne-am concentrat pe 3 sectoare: Constanta, Mangalia si Sulina.
Putem sa facem si cu regula de trei simple si tot iesim foarte prost ca numar de tunuri, ca sa nu mai vorbim despre calibre, vechimea pieselor si performantele de tragere.
Trecand in revista politica dezastruoasa de inzestrare a marinei, din perioada interbelica, ajung sa ma intreb cum dracu’ nu am disparut cu totul de pe harta, la ce iures a trebuit sa induram.
Si ma mai intreb daca decidentii nostri de azi stiu ce s-a intamplat in perioada aceea si daca au inteles ce efecte au avut prostia si ticalosia politicienilor interbelici.
Dupa cum se deruleaza actualele programe de inzestrare, cred ca multi dintre ei nici macar nu stiu intre ce ani s-a desfasurat al doilea razboi mondial si cati oameni am pierdut.
Later edit:
Conform Bogdan Murgescu, „Romania si Europa …”, Ed. Polirom 2010, pg. 190-191: rata aproximativa a analfabetismului in jurul anului 1900 in diverse tari europene:
Suedia – 2%, Elvetia – 2%, Danemarca – 4%, Germania – 4%, Norvegia – 5%, Finlanda – 7%
Marea Britanie – 10%, Franta – 17.4%
Belgia – 31.9%, Italia – 48,5%, Spania – 52%
Bulgaria – 72.1%, Rusia europeana – 73%, Romania – 78%, Serbia – 79.7%
Multumesc, Radu, pentru informatie.
Eroul Bula
http://www.konditori100.se/SiWW2/sww2sd.htm
http://swedeninww2.se/the-coastartillery/waxholm-fortress/vaxholm-fortress/
http://cmano-db.com/facility/Sweden/
http://www.orbat.info/history/volume5/510/swedishcoastartillery1939-45.pdf
http://navalhistory.flixco.info/H/285213×53056/8330/a0.htm
http://oceania.pbworks.com/w/page/8471716/SV%20Styrbjorn-1935
http://dictionnaire.sensagent.leparisien.fr/List_of_naval_anti-aircraft_guns/en-en/
Gruppering 21cm pjas
http://www.landships.info/landships/artillery_articles.html#
http://navalhistory.flixco.info/H/285521/8330/a0.htm
http://www.hnsa.org/hnsa-ships/hms-hajen/
http://users.wowway.com/~jenkins/ironclads/ironguns.htm
https://cultuleroilorconstanta.files.wordpress.com/2014/04/istoria-artilerie-de-coasta.pdf
The post Ce-ar fi fost daca… appeared first on Romania Military.
Zborul rachetelor (sursa: National Air and Space Museum, Smithsonian Institution)
Motor cu combustibil hibrid (sursa [5])
